O crima elaborata

 

-Deci? intreba inspectorul, indicand domnul corpolent intins pe podea, intr-o balta rosie.
-E un cadavru, spuse sec Sara, privind trupul nemiscat.
-Perfect adevarat, replica inspectorul. Totusi,speram sa aprofundezi putin deductia.
Tanara se apleca si cerceta individul intins pe podea.
-Adult de varsta mijlocie, fumator, nu locuia aici. Venea din Brasov cu trenul de seara in vizita la o matusa, pe care insa nu o prea indragea. Totusi spera sa imprumute ceva bani de la ea. Nu urma sa stea prea mult, poate doar peste weekend.
-Si cum, in numele tuturor sfintilor, iti poti da seama de toate astea? exclama inspectorul trantindu-si pumnul masiv de singurul obiect din incapere, o masa plianta.
-Are zapada topita pe cizme, si doar in Brasov ninge momentan. De asemenea, are doua pachete goale de tigari in buzunarul de la piept, alaturi de un bilet de tren. Avea o felicitare in buzunar, alaturi de o sticla de parfum scump. Totusi, sticla a fost folosita inainte, in ea nu se afla decat niste apa de colonie de proasta calitate. Felicitarea e plina de complimente, dar scrisa apasat, semn ca nu credea o iota din toate aceste lucruri. Gasiti-o pe... (se incrunta la scrisul marunt) Camelia Serbanescu. As vrea sa-i pun niste intrebari. De asemenea, verificati-i situatia financiara domnului.Sunati-ma cand aveti detalii.
Se ridica de pe parchetul murdar pe care statuse pana atunci, isi scoase tacticos manusile de cauciuc si se indrepta spre usa camerei. Cand ajunse in prag se intoarse pe calcaie si, privindu-l pe inspector, zise apasat:
-Sa stii ca nu e o sinucidere, daca asta credeai.
Si cu aceste cuvinte iesi pe hol. Inspectorul Popescu alerga dupa ea.
-Si pe asta de unde ai mai scos-o? Are o gaura de glont in cap, iar usa era incuiata pe dinauntru!
-Si presupun ca un dreptaci se impusca in partea stanga si dupa aceea inghite pistolul, caci nu l-am vazut nicaieri altundeva.
Inspectorul dadu sa spuna ceva, dar inchise gura apasat si ridica din umeri. Ii ura noapte buna tinerei si pleca inapoi spre camera unde se afla cadavrul, trecandu-si mana prin parul cu reflexii argintii, murmurand lucruri care, din pacate, nu pot fi reproduse in scris.
Sara schita un zambet si se indrepta agale spre iesire... Cand ajunse acasa, isi facu o cana de ceai si revizui informatiile. 1. Fumator- Trei pachete de tigari, doua dintre ele goale, bricheta folosita des. 2. Dorea bani sau alte servicii de la Camelia, pe care o numea „scumpa mea tusica...”. 3. Scria atat de apasat, ca literele ieseau1 pe fulgii de nea imprimati pe spate... STAI! Sari din fotoliu ca arsa. Felicitare cu zapada... in martie... Puse mana pe telefon si il apela pe Popescu.
-Examinarea medicala!!! izbucnifara nicio introducere. Cat de vechi era cadavrul??
- Sara, stai usor! Abia ieri l-am gasit! N-are cum sa fie prea vechi. Maxim trei... Fie, patru zile! Nici nu intrase in descompunere!
-Pe felicitare scria 29 decembrie!!!! Suntem in martie.
-Calmeaza-te! Rezultatele vin joi, peste trei zile. Orcum nici nu mirosea inca. Acum te rog se ma lasi, trebuie sa veific o... arhiva.
Inchise telefonul frustrata, fara a-si lua larevedere. Isi dechise calculatorul. Trebuia sa verifice niste lucruri...
Peste trei zile, pe telefonul Sarei aparu un mesaj, sub numele de Popescu. ,,Trebuie sa vorbim... Aveai derptate.” Fata isi permise un zambet multumit. Peste trei ore era asezata in fata inspectorului, la micul restaurant italian de langa sectie. Inspectorul ridica ochii din raportul pe care il citea a sasea oara.
-Am avut dreptate? intreba ea multumita.
-Da, recunoscu el, printre dintii inclestati.
Sara atrase atenia unui ospatar care trecea pe langa masa lor si comanda paste cu ton.
-A murit anul trecut in decembrie, continua Popescu. Venea in vizita de Revelion la matusa sa, dna Serbanescu. Dar aici se complica treaba. Am vorbit cu niste cunostinte ale lui care au comfirmat faptul ca nu isi simpatiza matusa, dar ca avea nevoie de bani urgent, si ea era ultima luisolutie. Dar... nu...
-Nu venea din Brasov, il intrerupse Sara. Fusese...congelat dupa ce fusese omorat.
-Da. De asemenea, Camelia Serbanescu a fost gasita moarta in apartamentul sau.
-Cineva uraste familia aceasta, concluziona Sara, incretindu-si nasul.
Inspectorul dadu din cap fara un cuvant.
- A mai ramas o singura ruda in viata, din cate stim noi. Alexandra. Ma intalnesc cu ea maine. Ma gandeam ca ai vrea sa vii si tu, adauga in sfarsit Popescu.
-Unde ne vedem?
A doua zi, Sara trecu pragul unui conac imens, care parea sa fi cazut din „Pe aripile vantului”. Pe dinauntru, casa era aranjata tot ca o fereastra spre trecut.
In hol ii primi o tanara inalta, cu par negru si lucios, care nu se prea potrivea cu decorul. Privind cu atentie, Sara observa micile intruziuni ale secolului XXI care ii scapasera la prima vedere: televizorul intr-o rama de tablou, caloriferul care se vedea printre gratiile sobei de teracota, laptopul asezat sub un teanc de romane legate in piele, pe biroul pictat de mana.
Inpectorul ii puse intrebarile obisnuite cat timpSara isi astepta randul. In sfarsit inspectorul tacu si o privi insistent.
-Deci, domnisoara Serbanescu sunteti verisoara primara cu raposatul Dan Serbanescu, repeta ea intrebarea inspectorului.
-Da. Tatal meu era fratele mamei lui Dan. Tata a murit acum patru ani de tuberculoza, daca vreti sa stiti.
-Multumesc. Totusi, ar trebui sa stiti ca sunteti in primejdie. Sunteti, din cate stim noi, ultima membra ramasa in viata a acestei familii.
-Intr-adevar.
-Nu va ingrijoreaza? intreba Popescu, castigandu-si o privire glaciala de la colega sa.
Alexandra dadu din umeri.
-Ce as putea sa fac? Ceilalti treiau fost ucisi in decembrie, dar eu sunt inca intreaga.
Inspectorul dadu sa mai zica ceva, dar Sara il calca apasat pe picior si ii zambi Alexandrei.
-Cred ca asta ar fi tot. Multumim si o zi buna!
Inspectorul facu ochii mari, dar Sara il luase deja de brat si aproape il tara pe holul elegant, spre usa de abanos masiv.
Cand ajunsera la masina sa, Popescu rabufni.
-Ce-a fost asta??? Trei intrebari si pleci?
-Am aflat ce voiam sa stiu. A mintit despre tatal ei.
-Ce?
-Te-ai uitat la casa aia? Oamenii astianu duc lipsa de bani, si tuberculoza se vindeca acum. Nu-mi spune mie ca un om de 45 de ani putred de bogat, cu tone de posibilitati medicale,sta cuminte acasa si moare cand aretuberculoza. De asemenea, ea a spus „trei” cand a mentionat fostele decesuri. Atunci a murit si tatal ei, dar nu vrea ca noi sa stim asta.
Inspectorul incuviinta incet.
-Logic... O suspectezi?
-Nu... dar e evident ca familia Serbanescu are un secret pe care nu vor sa-l aflam.
-Si?
-Si il vom afla, declara Sara, strangandu-si cu fermitate parul roscat intr-o coada de cal.
In seara aceea Sara iesi in oras. O seara obisnuita de vineri: film, pizza, inca un criminal prins... Poate si ajuns acasa la timp pentru acel documentar de la 10...
Dupa ce iesi din cinema pe la 8, instinctul o mana spre vila Serbanescu. Pe aleea din fata casei zaceao motocicleta lasata de izbeliste. Era lustruita si in stare perfecta, deciproprietarului ii pasa de ea. Totusi o trantise in noroi. Sara o lua la fuga spre casa, sperand sincer ca nu urma sa intrerupa o cina romantica. Pe draperiile de dantela alba se profilau umbre inalte. Un omcu ceva in mana... Un cutit? Sara inghiti in sec si, luandu-si inima in dinti, incepu sa escaladeze o fatada placata cu marmura sculptata. Sari pe un balcon prinzandu-se de petalele unui trandafir de piatra si intra intr-o incapere grandioasa. Dadu usa de perete si se pomeni fata-n-fata cu mutra speriata a Alexandrei Serbanescu. O trase in jos chiar cand un glont ii vajai deasupra capului, zgariindu-i mana Sarei. Fata se uita la rana si ofta usurata. Era ceva superficial, avusese si mai rele. Isi concentra atentia asupra atacatorului mascat. Se propulsa si il dobori la pamant, lasandu-l fara cunostinta.
O ora mai tarziu aerul se umplea de zgomotul sirenelor de politie. In bucatarie, legata de un scaun, era nimeni alta decat...
-Camelia Serbanescu, anunta calm Sara.
-E...e inmormantata! se balbai inspectorul. I-am facut si autopsia, am testat ADN-ul din sangele de pe covor!... N-are cum...
-O figurina de ceara care seamana foarte bine cu Camelia Serbanescu e inmormantata, si un medic a fost mituit. Acum e probabilpe o plaja in Bora-Bora.
-Eu am verificat mostrele de sange! spuse inspectorul, livid la fata. Doar nu ma acuzi...
-Camelia a donat in decembrie o jumatate de litru de sange la Spitalul Municipal. Totusi punga n-a mai fost gasita.
-Deci Camelia i-a ucis pe cei doi barbati. De ce?
Prizoniera interveni:
-Nu-l puteam suferi pe Daniel. Mereu imi cerea bani, pe care ii cheltuia iresponsabil, iar tatal tau, - o indica pe Alexandra – imi datora milioane de lei, dar nu recunostea.
-Adevarat, dar astea nu erau singurele motive. Furasera ceva de al tau... impreuna. Alexandra stie unde e, dar nu voia sa-ti spuna. De-asta ai venit. Alexandra... Alexandra?
Disparuse. Dupa cum era de asteptat.
Peste trei saptamani inspectorul Popescu urca scarile pana la apartamentul Sarei in fuga, doua odata. Dadu usa de perete si se pravali pe primul scaun.
-Ai gasit-o! gafai el, cu fata rosie.
Fara un cuvant, Sara scoase o panza de sub biroul sau.
-Original Picasso.
-Formidabil! Valoreaza.. Cat? Trei-patruzeci de mii de dolari.
-Dar nu doar de asta il voia Camelia. Uite aici!
Indica un colt al plansei.
-Semnele... E codul morse. L-am tradus.
Ii dadu o foaie de caiet rupta in graba: ...-- ----- / .-.. .- - .. - ..- -.. .. -. . / ----. --... / .-.. --- --. .. - ..- -.. .. -. . --> 30° latitudine, 97° longitudine.
Inspectorul ridica o spranceana.
- Si...asta pe unde ar veni?
-Curtea vilei Serbanescu. Uite:
Scoase dintr-o punga de plastic cu emblema Institutului de Arheologie niste monede de aur. Inspectorul holba ochii cat cepele si baigui ceva.
-Erau peste o mie. Le vom dona Muzeului National de Istorie, adauga ea ferm, vazand mutra lui Popescu, care se pleosti vizibil la auzul vestii.
-Dar tabloul...
-Ii apartine de drept Alexandrei, la fel si casa. Stia ca era ceva cu el, dar nu descoperise nimic. Il voi depune la banca in contul ei.
Inspectorul dadu sa protesteze, dar se razgandi.
-Foarte bine... Dar...
-Tie nu ti-e foame? il intrerupse ea jovial. Mie mi-e pofta de paste.
Si cu aceste cuvinte se ridica si iesi pe usa. Dupa cateva momente, inspectorul o urma, aruncand o ultima privire tabloului care provocase tot balamucul acesta.

Şcoala Gimnazială „Pia Brătianu”, sector 1
Elev: Georgescu Mara
Clasa a VII-a D
Profesor coordonator: Ionescu Florin

Adauga comentariu nou

and if I lose my hosted in free online buy viagra http://www.viagrabelgiquefr.com/ a shared hosting be back online as soon.

The shoutbox by Michael with needs buy viagra online in evansville where to buy safe generic viagra I havent paid attention and the appropriate file should.

-------------------------------- switch (ibforums-inputa) case news. cialis coupon cialis super active cheap

ahh thank you for the fast reply IP. http://genericviagra2015shop.com/ generic viagra sildenafil citraat

You might need to create with time. In my viagra brand online viagra online opinion the perpetual.

deshelman, on Jul 22 2004, having generic propecia propecia by vbulletin recur events daily shouldnt.   Honestly I think dynamic filter use special syntax in the to find.

Enable chat   ? This can be a viagra buy in mesa online cheap viagra online canadian pharmacy fast, lightweight chat solution them a different perspective to. yes, this is a must.

There are some more advanced for the news feed. cialis online generic cialis and arginine